ELLE CINEMA: Eszter Tompa, despre o dilemă morală fără rezolvare

În Kontinental '25, filmul lui Radu Jude recompensat la Berlinale cu Ursul de Argint pentru cel mai bun scenariu, Eszter Tompa întruchipează o executoare judecătorească nevoită să evacueze o persoană fără adăpost din subsolului unei clădiri din centrul Clujului, care va fi demolată pentru a face loc unui hotel-boutique. Am vorbit cu ea despre multiplele probleme sociale și despre dilema morală pe care le explorează proiectul.

Evacuarea unei persoane fără adăpost (Gabriel Spahiu) de către executoarea Orsolya Ionescu este punctul de pornire al celui mai recent film al lui Radu Jude, care pune în fața publicului o serie cu probleme care ard azi – dezvoltarea haotică a unui oraș prosper, în care nu se mai găsește loc pentru cei care au mai puțin, lipsa unor politici sociale adecvate pentru ei, tensiunile istorice dintre etnicii români și maghiari, construirea sufocantă și mai mult sau mai puțin abuzivă din suburbii, violența implicită a ceea ce numim lume civilizată.

Inspirat de Europa ’51, filmul din 1952 al lui Roberto Rossellini, în care Ingrid Bergman joacă o burgheză căreia moartea propriului copil îi declanșează o trezire a conștiinței, Jude ne-o arată pe eroina sa încercând să-și liniștească vina de a fi jucat, involuntar, un rol în moartea unui om, care o face să caute iertare în fața propriului soț (Adrian Sitaru), a unei prietene (Oana Mardare), a unui fost student cu care ajunge să aibă o aventură (Adonis Tanța), a mamei sale (Annamária Biluska) și, în cele din urmă, în fața preotului (Șerban Pavlu).

Eszter Tompa, care duce greul filmului, vine dintr-o familie de artiști și-mi povestește într-un dialog online că s-a întâlnit cu teatrul de mică și „am văzut că actorii sunt oameni de treabă”. Deși părinții nu și-au dorit să fie actriță, preferând „să lucreze cu limbile (a muncit de la 14 ani ca traducătoare simultană), a plecat mai întâi în Ungaria, inițial lucrând cu Hajdu Szabolcs la un proiect de teatru, apoi a ajuns în Germania, la școala lui David Esrig, unde a obținut o bursă, și a început să joace, și acolo, și în Spania, iar după ce a avut un copil a început să practice și păpușăria, despre care spune acum că „m-a făcut mai bună și ca actor, fiindcă îți dezvoltă conștiința corpului, relația cu lucrurile pe scenă, cu spațiul, este un training incredibil pentru actori.”

Lucrează în mai multe țări și o ajută faptul că vorbește multiple limbi, dar spune că viața de artist independent este precară. În România, însă, îi vine cel mai greu, și pentru că tatăl ei (regizorul Gábor Tompa, directorul Teatrului Maghiar din Cluj) nu vrea ca ea să lucreze în același teatru ca el, „ca să nu zică oamenii”. Acum, însă, a lucrat cu Radu Jude atât la Kontinental ’25, cât și la Dracula, care a fost filmat primul, dar nu a fost lansat încă.

ELLE: Cum s-a ajuns la colaborarea cu Radu Jude? Ați lucrat la două filme în paralel?
Eszter Tompa: Nu erau în paralel, ci unul după celălalt, a terminat o filmare și a început cealaltă. Mi se pare că necesită un efort și o concentrare și o atenție incredibile de la el, în timp ce-și îngrijește și familia și copilul. Jos pălăria, de-așa oameni avem nevoie. M-a sunat pentru un casting la Dracula. Și i-a venit ideea să încerce să dezvolte și proiectul ăsta pe care voia să-l facă de 10 ani și să încercăm să dăm o probă și din asta. M-a întrebat dacă aș dori să mai învăț un text pentru el, pentru săptămâna viitoare. Am zis bineînțeles, fiindcă îl urmăream de la primul lui film și mi se părea extraordinar că întotdeauna toate filmele sunt diferite și nu încearcă să fie un anumit fel de regizor. Fiecare film este așa cum dictează tema și mi se pare foarte bine.

ELLE: Și temele, ce-i drept, sunt alese într-un fel anume. Nu aș putea să numesc un alt regizor român care lucrează acum și care să aibă această înclinație către subiecte care sunt și presante, dar și dificil de abordat.
E.T.: E un om empatic care și citește foarte mult și e curios și nu îl poți pune pe un raft, nu poți să zici e genul ăsta de regizor sau e genul ăsta de regizor. Este un cinefil, e bibliofil, când vorbește despre filme sau cărți, mori de plăcere să-l asculți. Deci e un om foarte special și a fost un noroc și o onoare că a vrut să lucreze cu mine. Nici nu am visat la asta. Pentru mine a fost foarte fain, am avut doar surprize plăcute.

ELLE: Și cum a fost această primă interacțiune cu textul?
E.T.: Eu, când învăț un text, am învățat de la bunica mea să-l scriu. Erau primele două scene din film, altfel scrise decât acum. Eu nu vorbesc așa de prost românește ca în film. Și a trebuit să învăț greșelile și l-am mai modificat. Era scena în care l-am găsit pe Glanetașu (personajul lui Gabriel Spahiu, n.red.) prima dată, când s-a rugat de mine să-l las încă 15 minute, când am plecat cu jandarmii, și după aceea, la procuror. Deci mi-a dat începutul acestui personaj. A fost mult text și îi place când textul este absolut așa cum este scris, la virgulă.