Dacă vă doriți să fiți părinți, informarea despre ce presupune asta și negocierea sau clarificarea anumitor elemente vă vor ajuta în viitor.
Ideea de a deveni părinți vi se pare încântătoare. Un bebeluș dulce în casă, familia mărită, viața care capătă un alt sens și vechile priorități înlocuite de unele noi. O altă etapă pentru voi la nivel de cuplu, care vă spuneți că vine de la sine. Și pe lângă viziunea idilică, realitatea va veni cu diverse provocări al căror impact poate fi atenuat într-o anumită măsură.
În ziua de astăzi unde există atâtea mijloace de contracepție, să faci un copil este este o alegere. Chiar și atunci când hotărâți să nu vă mai protejați deoarece aveți o relație stabilă, monogamă, făcând asta practic vă asumați responsabilitatea că vă creșteți șansele apariției unui copil. Și e important să decideți voi în cunoștință de cauză, nu să lăsați soarta să decidă pentru voi. Este relația suficient de strânsă, chiar vă vedeți îmbătrânind alături? Vreți un copil acum sau mai degrabă peste un an sau doi?
Sunteți asumați, vreți să deveniți părinți. Ce analize e necesar să faceți în acest sens? Câtă vreme sunteți dispuși să încercați fără ca frustrarea să devină copleșitoare? Este FIV o opțiune pentru voi sau nu? Informați-vă în ce constă procedura, cât costă, dacă există subvenții de la stat, ce impact are asupra corpului femeii. Unul dintre voi are anume probleme de sănătate ce pot afecta fertilitatea? Ce spun medicii? Sunteți cu adevărat dispuși să trăiți doar voi doi de acum înainte, dacă sarcina nu este posibilă sau nu poate fi dusă până la capăt? Adopția este o altă opțiune sau nu?
Uneori pot fi foarte mari și pot duce la conflicte foarte serioase. Să alegi să fii cu cineva și să alegi să crești împreună cu acel cineva un copil sunt două lucruri complet diferite. La prima variantă, după ce te desparți poți să-i ștergi și numărul de telefon, să nu mai auzi de persoana aceea vreodată. La a doua practic ești legat pe viață, deoarce și dacă nu mai formezi un cuplu tot va trebui să iei decizii împreună legate de copil. Iar dacă stilul de parenting al celuilalt nu doar că nu e similar cu al tău, ci intră în coliziune cu valori și principii foarte importante pentru tine, vei descoperi că fiul sau fiica ta va fi expus tocmai la ceea ce voiai cu toată forța ta să eviți. Deci diferențele voastre de viziune pot fi armonizate, puteți colabora sau sunt diametral opuse?
Cum vă veți organiza cu treburile casnice? Ce ajutor extern sunteți dispuși să primiți, cât timp, în ce condiții? Nu, o vreme nu veți avea timp pentru voi, iar deprivarea de somn va fi extrem de serioasă, la fel și iritabilitatea, anxietatea. Care sunt strategiile la care puteți apela pentru a face față?
Voi cum stați la capitolul comunicare? Cum gradul de stres, de oboseală va fi mult peste ceea ce trăiți acum, e important să exersați deja comunicarea asertivă, blândețea, negocierea, spiritul de echipă până când devin abordări automate sau devine mult mai ușor să le accesați. Să vă ascultați unul pe celălalt, să exersați și răbdarea, să identificați lucrurile care vă consolidează conexiunea emoțională, micile gesturi ce denotă intimitatea și o păstrează. Să vă antrenați capacitatea de a accepta schimbarea, lucrurile așa cum sunt, păstrând în minte și perspectiva mai largă. Să exersați gratitudinea și capacitatea de a vedea sprijinul sau efortul celuilalt. Să vă bucurați împreună pentru lucrurile mici, nu doar pentru cele mari, să vă sprijiniți și să vă oferiți spațiu pentru dezvoltarea individuală, dar și pentru grija de sine esențială, echitabile pentru amândoi.
Foto: PR